10 Lucruri deloc sustenabile pe care inca le fac

Multi dintre noi traim cu impresia ca adoptarea unui stil de viata sustenabil e foarte dificil. Acest lucru se datoreaza in mare parte modului in care sustenabilitatea e prezentata pe social media. Foarte rar ni se arata aspectele non-sustenabile sau greselile pe care le facem zi de zi.

Probabil ai observat si tu faptul ca majoritatea marilor bloggeri, Youtuberi si Instagrammeri din aceasta nisa par sa aiba un stil de viata 100% sustenabil. Vezi in feed o gramada de poze perfecte din apartamentele lor perfecte si reclame la produse etice, evident, si ele perfecte. Din afara, aceste mici bucatele din viata lor creeaza impresia cum ca oamenii astia traiesc intr-o bula. Ca si cum toti sunt plini de bani, deci isi permit toate acele produse sustenabile scumpe, pe care noi, muritorii de rand nu ni le permitem. Pare ca acesti indivizi nu o dau in bara niciodata, ca nu folosesc nimic non-sustenabil si nu au nici un obicei neetic. Viata zero-waste sustenabila pare cam elitista. Tin sa te anunt ca asta e o mare porcarie.

Majoritatea dintre ei nu o fac intentionat. Evident ca vor posta doar lucruri care arata bine si sunt relevante contentului lor, e normal. Totusi, consider ca toata treaba asta joaca un rol important in descurajarea multora de la adoptarea unui stil de viata sustenabil. Aceasta lipsa de discurs real si focus pe ce facem gresit, nu doar pe ce e perfect are un impact negativ destul de mare. Creeaza falsa impresie cum ca o viata sustenabila si prietenoasa cu mediul e super dificila si necesita multi bani. Sigur, ea poate fi, daca incerci sa traiesti 100% zero waste, ceea ce e oricum imposibil. Dar nu e necesar sa fie, pentru ca nu e nevoie sa fii nici perfect sustenabil, nici perfect zero-waste.

A trai o viata complet sustenabila, zero-waste e aproape imposibil pentru omul de rand. Daramite una estetica si de pus pe social media. Sigur, sunt cativa care au reusit si ii admir foarte mult pentru asta. Dar nu toata lumea poate sau isi doreste sa fie asa. Eu, personal, nu as putea trai asa. Cred cu tarie ca nu avem nevoie de o mana de oameni care traiesc perfect sustenabil. Avem nevoie de milioane de oameni care traiesc imperfect sustenabil. Asa ca, nu te descuraja daca stii ca ai obiceiuri care duc la risipa. Nu te frustra cand camara ta low-waste arata ca a bunicii si nu ca cea a lui Marie Kondo. Nu iti fa griji daca nu iti permiti produse alternative scumpe. Cu totii avem obiceiuri pline de risipa si non-sustenabile. A trai low-waste nu trebuie sa fie estetic si nici scump. Cumpara ce iti permiti. Schimba obiceiuri pe care le poti schimba. Fa atat cat poti face. Si lucreaza permanent la a imbunatati ce se poate inbunatati, in timp.

Asa ca, iti prezint 10 lucruri pe care inca le fac si care nu sunt absolut deloc sustenabile sau zero-waste:

1. Cumpar haine din industria fast-fashion

Oribil, stiu. In special avand in vedere ca urasc industria fast-fashion. Totusi, sunt intr-o calatorie spre sustenabilitate si desi pot trece luni de zile1 Cel mai mult am reusit 11 luni. fara sa cumpar vreun produs fast-fashion, uneori cedez. Si cand cedez, o fac rau de tot. Incerc sa nu accesez siteuri ca Bershka, H&M sau Sinsay, tocmai pentru a evita tentatia de a cumpara ceva. Si totusi, uneori o fac. Obisnuiam sa fiu un hiper-consumator, nu? Cand se intampla sa cedez, ma simt ca un dependent cu un viciu. Pur si simplu nu pot sa ma abtin, asa ca ma apuc si cumpar. Bineinteles, ma simt de cacat dupa, si trec prin stari care oscileaza intre vinovatie si bucurie timp de cateva zile. Treptat, am invatat sa aleg ce achizitionez putin mai bine. Salvez produsele pe care le doresc si daca inca le vreau peste o saptamana, cumpar din ele doar ceea ce stiu ca voi purta ani de zile, lasand restul pe data viitoare. Din fericire, pana data viitoare nu mai sunt pe site, asa ca problema e rezolvata.

Later edit: nu am cumparat de mai bine de un an niciun produs fast-fashion, yee-haw.

2. Folosesc produse testate pe animale

Nu pot 100% din timp sa gasesc versiunile cruelty-free ale produselor de care am nevoie. Uneori nu imi permite timpul sa ma duc la un magazin anume, unde stiu ca ele exista. Alteori, pur si simplu nu am bani, asa ca trebuie sa optez pentru varianta ieftina si naspa. Un exemplu recent ar fi asta – acum ceva luni eram complet falita. Nu imi permiteam sa dau 50 RON pe detergentul meu uzual cruelty-free, asa ca am fost nevoita sa decupez cupoane PROFI si sa imi cumpar 6 kile de Bonux la 25 RON. Cine ar fi crezut ca inca mai exista Bonux. E cruelty-free? Categoric nu. Probabil e si super toxic pentru mediu. Dar asa am reusit sa am detergent timp de 3 luni cu acea achizitie. Cand se va termina, voi reveni la brandul meu uzual, care e vegan si netestat pe animale. E un detergent de la Sansin si il puteti gasi la Kaufland sau magazinele DM. 2Pont pentru saraci: La Kaufland e mult mai ieftin.

3. Nu produc compost

Locuind in apartament la bloc, mi se pare putin dificil sa compostez. Stiu ca exista diverse branduri care ofera containere pentru compostare, dar momentan sunt putin peste bugetul meu. Am vazut multi oameni pe internet care isi tin resturile alimentare in congelator, apoi le duc periodic la un loc ce colecteaza compost, dar nu stiu sa existe asemenea locuri in zona mea. Daca stiti asa ceva in Cluj-Napoca, dati-mi de stire. Dar pana atunci, nu compostez.

Later edit: Am inceput sa folosesc containerele pentru compost de apartament de la Bokashi.

4. Consum extrem de mult curent

Traiesc cu 6 animale. Crede-ma pe cuvant cand zic: masina de spalat e prietena mea cea mai buna si o adevarata eroina. Nu doar ca am eu deja exagerat de multe haine, deci din start e nevoie sa spal de 2-3 ori pe saptamana, dar mai am si un numar anormal de mare de paturi si prosoape, care si alea trebe spalate constant. Cainii au paturi, canapeaua e acoperita cu paturi, ariciul are paturi, toata lumea are paturi. Uneori, Jax face pisu in casa fiindca are struviti si sufera de anxietate, deci folosesc destul de multe prosoape sa curat rapid. Iti poti imagina cat de des se spala cu masina in casa asta. Pe langa masina de spalat, folosesc laptopul zilnic, deoarece lucrez de acasa. Cand nu lucrez, tot pe laptop stau. Sunt practic lipita de laptop. Incet, incet ma transform in AI. Electrocasnicele din casa sunt mai vechi, deci nu sunt clasa economica de energe. Ariciul e musai sa aiba 23^oC, asa ca lampa ce ii incalzeste acvariul merge in permanenta. Singurul lucru pe care il pot face momentan pentru a reduce energia pe care o consum e sa sting luminile cand nu le folosesc si sa muncesc pana imi permit electrocasnice mai eficiente din punct de vedere al consumului de energie.

5. Sunt fumatoare

Da, da, e un obicei scarbos, stiu. Fumatul polueaza aerul cu toate toxinele pe care le elimina, iar mucurile de tigara sunt efectiv deseuri toxice. Tigarile contin o gramada de chimicale care ajung in mediul inconjurator. Si hai sa nu uitam impactul negativ pe care il are productia lor. Pe langa asta, cartusele sunt ambalate in plastic, la fel si pachetele individuale. Plus amprenta transportului lor catre magazine. Si recent am aflat ca pana si tigarile sunt testate pe animale. Deci da, nu e deloc sustenabil sau etic. Nu o sa imi caut scuze, pentru ca nu am, e doar un obicei prost. E ceva ce inca fac si nu am reusit sa ma las.

6. Cumpar produse ambalate in plastic

Nu prea sunt in orasul meu multe magazine ce vand produse vrac. Da, exista cateva, de unde poti lua condimente, nuci, fasole si chestii de genu, dar nu am gasit sa existe pentru sampon, balsam sau detergent de vase. Stiu ca sunt unele branduri care iti livreaza acasa produse zero-waste, dar dupa cum am zis si mai devreme, sunt cam falita, deci nu imi permit momentan. Ceea ce inseamna ca multe din lucrurile pe care le achizitionez vin ambalate in plastic. De la produse de curatenie la mancare. Reciclez cat de mult pot, dar stim cu totii ca reciclarea nu e o solutie. Tot ce pot refolosi, pastrez. Majoritatea recipientelor de cosmetice, sampoane, parfumuri si creme le dau unei doamne care face cosmetice home-made, deci sunt refolosite. Urmeaza sa folosesc niste recipiente de iaurt pe post de ghivece si niste recipiente de la ciuperci pe post de organizatoare de sosete. In rest, majoritatea chestiilor ajung in pungile pentru reciclat din camara.

Later edit: La momentul de fata imi achizitionez toate produsele de curatenie si produsele pentru baie de la un magazin din Cluj-Napoca, Terrawell, deci am redus destul de mult categoria ambalaje din plastic.

7. Cumpar mancare pentru animale pe baza de carne

Personal, nu sunt adepta veganismului pentru animale care sunt carnivore obligate.3 Da, stiu faptul ca doar pisicile sunt, iar cainii nu, dar nu doresc sa ii pun pe dieta vegana. Sunt oameni care prefera asta pentru animalul de companie, dar asta e fix treaba lor. Patru dintre animalele mele consuma mancare pe baza de carne: pisica, cei doi caini si ariciul. Nu le cumpar carne cruda, dar bobitele lor contin carne. Deci inevitabil, contribui la industria carnii, chiar daca nu mai mananc carne de vreo 3 ani. Treaba asta nu e negociabila, asa ca daca nu se grabesc astia cu aripioarele de pui facute in laborator, nu prevad ca voi schimba acest obicei prea curand.

8. Vreau sa am masina

Nu e tocmai sustenabil sa ai masina. In special daca e o masina mai veche. Cel mai sustenabil mod de transport e bicicleta, urmat de transport public. Dar autobusul a devenit si mai scarbos decat era, de cand cu Coronavirus, deci s-a cam dus pe apa Sambetei mersul cu busul. Majoritatea oamenilor au masina, cine ii poate blama? Am trait fara masina toata viata si a fost intotdeauna un obstacol in a face multe din lucrurile pe care mi le doresc. Sa mergi la cumparaturi cand ai 47 de kile si incerci sa cari 3 plase pe bus nu e fain deloc. Mersul in concedii e o corvoada. Stim cu totii cat de curat si minunat e pe trenurile CFR. Vizitele la veterinar sunt un cosmar. Cu unul din caini pot merge pe jos pana la cabinet. Cu celalalt nu, caci sufera de anxietate severa si il sperie masinile. 4 Si oamenii. Si betonul. Si copacii. Si vantul. Practic il sperie tot ce nu e in casa. Mersul cu el pe jos e horror. La fel si cu pisica, porcii de guineea sau ariciul. Ultima oara cand a trebuit sa duc pisica la veterinar cu busul am intrat in pamant de rusine, in timp ce urla ca o nebuna tot drumul, iar toata lumea se holba oripilata la mine. Porcii de guineea si ariciul nu sunt galagiosi, dar drumul in sine e un factor de stres extrem de mare pentru ei. Sa nu mai mentionez faptul ca rareori ma accepta taximetristii cu animale. Uneori nimeresc cate un Bolt, dar nu am intodeauna noroc. Deci da, vreau masina. Cat de repede. Si din moment ce sunt falita, sunt sanse mari sa nu imi permit noul model Tesla. Cel mai probabil o sa am bani doar de o rabla second-hand, careia ii voi da o noua viata. Si nu, nu va fi deloc eco-friendly, dar sunt saraca, deci mai lasa-ma in amaru’ meu.

9. Comand produse online

De ceva vreme, cam de cand am descoperit grupul de schimb de pe Facebook, incerc sa achizitionez tot ce am nevoie de acolo. Am facut rost de farfurii, boluri, un cooler de laptop, carti, cizme pentru zapada, haine, jucarii pentru animale, ghivece, plante, un troller imens, doua paturi, foarte multe gemuri, muraturi, condimente, zacusca, miere, nuci si sapunuri handmate. Poti gasi efectiv orice pe grupurile astea. Mai caut ce imi trebuie pe OLX sau la NUCA Garage Sale. Dar unele chestii nu le pot gasi nicaieri. Asa ca le cumpar online. Cumpar de pe EMAG si multe alte magazine online, plus runda de fast-fashion ocazionala mentionata la punctul 1. Toate pachetele astea vin ambalate in plastic. Cu banda adeziva din plastic si umplutura din plastic. Amprenta de carbon a productiei si transportului lor e imensa. De asta incerc sa gasesc cat de multe pot second-hand. Totusi, sunt doar un om. Si fost hiper-consumator in recuperare. Evident ca inca fac cumparaturi online.

Later edit: Nu cred ca am mai comandat ceva online de luni bune, in afara de mancarea animalelor si un detergent eco-friendly pe care voiam sa il incerc. Nici nu imi amintesc sa mai fi cumparat ceva in ultimul timp care sa nu fie o necesitate absoluta, deci yay for me.

10. Consum oua si lactate

Inainte sa-mi sari in cap si sa ma arzi pe rug – da, stiu ca industria lactatelor si a oualor e la fel de naspa ca cea a carnii. Cu toate astea, tranzitia mea spre sustenabilitate e o calatorie de cativa ani. Am inceput prin a renunta la carne si a reduce cantitatea de oua si lactate pe care le consum. Dupa un timp, am incetat a mai cumpara oua de la magazin si am ales sa fac rost de oua de la tarani care au gaini in gospodarie. Incerc sa consum lapte vegetal cat pot, dar se intampla sa cumpar si lapte de vaca, cat si alte lactate. Nu e ideal, stiu. Deseori ma invinovatesc pentru asta. Gasirea alternativelor vegane pentru oua si lactate nu a fost usoara pentru mine. Unele produse sunt peste bugetul meu, altele necesita preparare si timpul nu imi permite, iar despre unele pur si simplu nu am aflat. Trecerea la veganism necesita niste timp, pentru a te documenta si a sti ce si cum sa mananci. Ma indrept incet catre veganism, dar nu sunt inca acolo. Deci pana atunci, inca contribui la ororile din spatele acestei industrii.

Later edit: In ultimul timp imi fac acasa lapte vegan si sunt super entuziasmata de treaba asta. Am reusit sa imi reduc consumul de lactate foarte mult si urmatoarea chestie pe care vreau sa o incerc este sa imi fac acasa unt vegan

Dupa cum poti vedea, nu sunt “perfect sustenabila”. Sunt chiar departe de asa ceva. Dar fac ceea ce pot, cand pot. Pentru fiecare obicei non-sustenabil pe care il am, incerc sa gasesc cel putin unul eco-friendly pentru a compensa. Si lucrez in permanenta la schimbarea catre mai bine, zi de zi. Sustenabilitatea e o calatorie, nu o tranformare peste noapte. Si da, poti sa te indrepti catre sustenabilitate chiar si in Romania. Va lua ceva timp si va trebui sa te documentezi, dar odata ce te prinzi care e treaba, va deveni usor.

Asa ca, daca nu te-ai decis deja ca sunt Antihristul pentru cele de mai sus, ramai pe aproape. In curand voi posta obiceiurile sustenabile pe care le am. Pana atunci, uite cateva pe care le poti si tu face usor si gratuit.