Cutia Taranului si de ce ar trebui sa cumperi local

Timp de ani de zile am tot auzit din diverse locuri vorbindu-se despre produse “locale”, dar la vremea respectiva nu am dat prea multa importanta acestui lucru. Asta se intampla pe vremea cand habar nu aveam ce e aia sustenabilitate si nici nu ma oboseam sa imi pese. Pentru mine, era perfect normal sa cumpar ce imi era la indemana in cel mai apropiat supermarket si nu aveam idee de unde sunt acele produse importate. Si nici nu ma interesa. Orice era comod era “mai bine”. Nu intelesesem niciodata de ce a cumpara produse facute in tara mea e asa mare scofala. Acum inteleg.

In ultima vreme, cam de cand am devenit preocupata de tot ceea ce tine de un trai prietenos cu mediul, am inceput sa ma gandesc tot mai mult la impactul activitatilor mele de zi de zi. Treaba asta s-a transformat intr-un soi de obicei involuntar. Mintea mea merge direct acolo, indiferent de ce fac sau ce cumpar, ma voi gandi automat, “cat de mare e impactul acestui lucru?”. Ca si consecinta, am inceput treptat sa fiu din ce in ce mai constienta despre produsele pe care le achizitionez. Pe cat posibil, daca exista optiunea unui produs local, voi alege asta in locul unui produs importat. Evident, inca folosesc si cumpar o gramada de produse importate, dar incerc sa reduc acest lucru unde si cat pot. Ceea ce am reusit sa cumpar in ultima vreme exclusiv local sunt legumele si ouale.

Acum cativa ani am descoperit o platforma numita Cutia Taranului. Functioneaza in felul urmator: iti alegi un oras, apoi alegi o familie. Uneori exista o lista de asteptare, dar vei fi contactat in scurt timp dupa ce se elibereaza un loc la acel vanzator. Produsele sunt livrate de catre familie direct la usa ta. Fiecare vanzator (familie) ofera o varietate mare de legume si/sau fructe, iar unii dintre ei vand carne si lactate. Incurajez mai degraba o dieta cat mai bazata pe plante si ti-as sugera sa eviti carnea si lactatele, dar daca te decizi sa optezi pentru cadavre si mancare pentru vitei, macar cumpara-le local. E mai bine pentru planeta. Unele familii ofera si miere, sirop, iar una dintre ele vad ca face chiar si prajituri raw vegane. Eu am ales familia Butyka. Cutia (adica plasa) costa 50 de RON si, desi pe site scrie ca este destinata unei familii de 2 persoane, crede-ma pe cuvant, e pentru 4. Sunt atat de multe legume incat am fost nevoita sa impart plasa cu o prietena, asa ca fiecare din noi platim cate 25 de RON pe saptamana. In fiecare Marti, o astept pe tanti Butyka asa cum il asteapta un copil pe Mosu’, intrebandu-ma oare ce o sa primesc saptamana asta. Vezi tu, asta e smecheria. Nu ai posibilitatea sa iti alegi produsele. Cutiile de legume difera de la vanzator la vanzator, dar toate sunt bazate pe ce este acum in sezon. Ceea ce e super misto. Pentru ca e mult mai sanatos sa mananci legume si fructe de sezon decat sa halesti capsuni iarna. Si e mult mai sanatos sa mananci ceea ce se produce local decat chestii exotice, doar pentru ca acum suntem toti hipsteri si dintr-o data ne place toastul cu avocado. Corpul nostru este construit pentru a digera cel mai bine fructe si legume care cresc in regiunea si climatul in care traim. Acum, evident, nu vei fi nesanatos daca nu mananci local, dar crede-ma, local e mai bine.

• 

• 

La inceput, am fost putin reticenta din cauza faptului ca nu voi putea controla ce primesc, dar acum ador asta. Literalmente m-a fortat sa imi diversific dieta, pentru ca a trebuit sa imi adaptez gatitul la legumele pe care le primeam. In viata vietii mele nu am cumparat o telina. Niciodata. Nici pastarnac. Nici gulie. Stiu, sunt dubioasa. Dar pur si simplu nu le-am gasit niciodata apetisante. Si niciodata nu am inteles ce dumnezeu gateste lumea cu ele si de ce. Urasc telina in supe sau ciorbe. Evident, nu o simt niciodata in supa, dar nu imi place mie ideea ca e acolo. Asa ca am evitat sa folosesc telina in mancare. Ei bine, dupa vreo 3 saptamani de primit legume am adunat cantitati industriale de telina, asa ca a trebuit sa fac ceva cu ea, ca doar nu o pot arunca la gunoi (fara risipa alimentara, duh). Ca norocul, draga mea prietena Anna m-a salvat cu o reteta pentru crema tartinabila de telina, care a fost delicioasa. O alta reteta de la ea a fost o salata de gulie si mar, cu dressing de mustar, iaurt si miere. A fost atat de buna incat momentan e salata mea preferata si o fac o data la cateva zile. Deci vezi tu, prin simplul fapt ca nu imi aleg eu legumele mi-am largit paleta gastronomica, fiind obligata sa gatesc chestii care nici nu stiam ca exista sau de care nici macar nu am fost vreodata curioasa.

• 

• 

Acum sa iti spun ce primesc eu: ceapa (normala si verde), cartofi, varza, ardei, dovlecei, gulii, patrunjel, pastarnac, ridichi, usturoi, castraveti, sfecla, mazare, fasole verde/galbena, brocoli, conopida, salata verde, menta proaspata, spanac si mere. In sezonul rece, pentru a compensa recolta mai saraca, primesc dovleci de copt, fasole uscata, castraveti murati, varza murata si alte muraturi, gemuri si marmelade, suc de rosii si zacusca. Si crede-ma pe cuvant cand spun, dupa ani de zile de mancat sos de rosii de la magazin, cand am gustat sosul de rosii facut de tanti, toata copilaria mea s-a intors intr-o secunda. Nici nu se compara cu c*catul ala din supermarket. Acelasi lucru se aplica la toate celelalte. Legumele chiar au gust de legume. In plus, imi place tare mult faptul ca tanti Butyka nu doar ca a fost de acord sa imi aduca legumele in plasuta mea textila, ba mai mult, mi-a spus ca majoritatea clientilor lor au optat pentru sacose reutilizabile pentru a reduce consumul de plastic. Cat de misto e asta?! O data la 2-3 saptamani mai primesc de la ea oua de casa, caci am renuntat la a mai cumpara oua din magazin de ceva timp. Stiu ca nu e ideal, sunt tot produse animale, dar prefer sa stiu ca acele gaini au o viata normala si nu sunt torturate sau brutalizate.

• 

• 

Acum sa trecem la partea cu “de ce e important sa cumparam local?”. In primul rand, tot impactul negativ asociat cu transportul produselor din cine stie ce tara pana aici este eliminat. La fel si ambalajele alea ridicole de plastic, cum ar fi cel de pe castraveti. Daca ar avea castravetii un “ambalaj” protector natural si comestibil, ce bine ar fi. Ah, da… au. Se numeste coaja. Mi se pare atat de absurd, incat nici nu mai suport sa le vad in magazine, e ridicol de-a dreptul. Optand pentru produse locale avem, de asemenea, optiunea sa cumparam la vrac, ceea ce e mult mai sustenabil. In plus, poti sti exact de unde vine mancarea ta si cum este crescuta. Poti intreba direct agricultorii.

In al doilea rand, ajuti financiar economia locala. Asta inseamna ca banii tai vor fi utilizati in zona ta, in orasul tau si in tara ta, nu se vor duce inspre economia alte tari. De ce ai cumpara cartofi importati cand tu ai cartofi aici? E extrem de important sa sustinem producatorii locali si micii antreprenori, in special in vremurile astea de r*ahat, cand atat de multi si-au pierdut joburile si abia de reusesc sa aiba un trai rezonabil. Prefer oricand ca banii mei sa se duca la oameni muncitori, decat la marile supermarketuri. Marile magazine vor fi ok. Sunt sigura ca pot continua sa fie perpetuatori ai distrugerii mediului si fara suportul meu. Am vazut recent aceasta postare despre niste fermieri nevoiti sa ofere castraveti gratis, pentru ca nu au reusit sa ii vanda. M-a intristat teribil. Aparent, foarte multi dintre ei arunca in jur de 5 tone, TONE, de legume pentru ca nu se vand. E absurd. Asa ca, te rog, cumpara produse locale, pentru ca acesti oameni merita banii tai mai mult decat lanturile magazinelor mari.

• 

• 

•